sâmbătă, 27 aprilie 2013

OAMENII , CADEAU PE STRAZI, PRECUM ,PUII ,DE GRIPA AVIARA ! NORUL ROSU, DE PRAF, LE-A ADUS, SFARSITUL !

        x                                        15 noiembrie 2005, ora 4,30 ,zori.

Cine oare , nu-si doreste sa doarma, la aceasta ora?
Dar iata ca, ma trezesc, ca la un fulger luminos, care-mi strabate tot corpul si astfel, vad cu ochii inchisi (pecetluiti de sus, atunci cand trebuie ),vad, UN CAMION, mare, care trece in mare viteza pe o strada ! Mergea dinspre nord ,spre sud; numai ca, acest CAMION, lasa in urma lui, UN NOR, gros, ca o perdea, de PRAF , rosu - caramiziu, care plutea in aer, la o palma, deasupra Pamantului (asfaltului ).
"Intamplator ", ma aflu si eu, in acele clipe acolo, prin PRAFUL  rosu -caramiziu, ce acoperea Pamantul si respectiv, asfaltul. Simt ,un miros, foarte intepator, si innecacios totodata, .Praful rosu, ca un fum rosu dens, se imprastie, repede in atmosfera, si astfel, vad cum ,sub ochii mei, se intampla un adevarat dezastru.
Oamenii si toata suflarea, de pe Pamant, care respira acel aer, in care plutea PRAFUL ROSU, cadeau precum, gainile ,de gripa aviara; sau ,precum, gandacii, cand dam cu insecticid.
Cerul, care era senin, si de amiaza, s-a transformat iute, in..."PLANETA ROSIE ". Cerul, arata, acum, precum, APUSUL SOARELUI, in miez de vara, asa era de rosu, de la Pamant,pana sus.
Oamenii care, erau cazuti la Pamant, cu fata in jos, si erau ,târâţi , de ceilalti, care nu cazusera  incă, erau târâţi pe asfalt, si atat din gură, cât şi din nas, le curgea, un lichid vascos, alb transparent,iar faţa lor, era maronie, pana la grena, toata.
Chiar dacă, am respirat şi eu, acelaşi aer, eu, nu am avut nimic, doar oamenii din jurul meu, faceau spume la gură, si se invineteau la faţă. Printre oameni, erau şi mulţi copii, care ,trageau să moară, fiind şi ei,intorşi cu faţa la pamânt, si traşi de alţii, pentru ca sa elibereze drumul.
Văd ,doi copilaşi.,care trăgeau cu greu, pe un bărbat, cu spume la gură şi la nas, şi care ţipau de durere, văzându-şi pe tatal lor,murind.
Oamenii ,care mureau, erau duşi şi aruncaţi pur şi simplu, pe nişte maldăre de gunoaie, de catre alţi oameni, daca mai pot fi numiti aşa, care, purtau MANUŞI, speciale, altele decat,le cunoastem noi, erau diferite,albe, si dintr-un material ,termo-rezistent (termo-rezistent, mi-a fost soptit ,chiar acum, in timp ce scriam, de UN GLAS, din CER, căci, nu ştiam, cum sa mă explic).
Cei care, adunau pe cei căzuţi, erau foarte atenţi, ca sa nu le atingă,faţa celor muribunzi, sau  care cumva sa atingă ,secretia sticloasă,ce curgea din gura si nasul fiecăruia.
Tot ce sufla, sub CERUL roşu, totul murea,din pricina aerului,inţepator,usturator, numai acei, oameni cu MANUSI, speciale, nu aveau nimic, desi, nu purtau masca de oxigen, ;ci...doar ,mănusi.
Fratilor, ma rog la BUNUL DUMNEZEU si la MAICA DOMNULUI, ca sa fim paziti cu totii, de BOMBA NUCLEARA, care, in cazul ca ar fi data...., oamenii fara aparare, ar cadea, asa precum am scris (nu de la mine),mai sus.
Sa avem incredere si nadejde in BUNUL DUMNEZEU, si vom fi ocrotiti si paziti, de toate necazurile.
                                           Cu dragoste,
                                                               Maria


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu